Books, Beauty & Stuff

20 noiembrie, 2014

Tainele trecutului de Amanda Quick

Titlu oficial: Seduction (1990)
Gen: Historical romantic suspence
Aparitie: 2012
Pagini: 375
Traducere: Ecaterina Ramboi

Julian Richard Sinclair, conte de Ravenwood, este uimit cand i se refuza cererea in casatorie. Din punctul de vedere al bunicului, Sophy Dorring citise prea multe carti nepotrivite pentru o lady.
Julian stia ca era o partida buna pentru Sophy. Chiar daca era din familie buna, traise la tara si nu arata cine stie ce. Casatoria cu el era mana cereasca pentru ea si bunicii care o crescusera, dar atunci de ce l-a refuzat? Si nu a avut nici macar bunul simt de a-i spune asta personal.
Pentru ca inainte a fost casatorit cu o femeie rea si care l-a inselat de nenumarate ori, Sophy i se parea foarte potrivita ca viitoare sotie. Nu era genul care sa atraga barbati,  nu stia sa flirteze si nu reusea sa minta pentru ca i se citea imediat pe fata, iar in permanenta ceva era in neregula la ea, ori un tiv rupt, ori o pana ce statea sa cada.  Totusi nu era chiar atat de urata incat sarcina de a se culca cu ea sa fie o corvoada. Avea nevoie de un mostenitor si daca ar fi recunoasca, Sophy chiar avea niste ochi minunati. Ei bine nu era dupa ea, aceasta casatorie va avea loc. Iar smaraldele familiei vor arata minunat la gatul ei, daca le gasea bineinteles pestru ca disparusera in noaptea cand fosta sotie murise. 

Si Sophy avea de gand sa ii accepte cererea, dar asta doar in conditiile ei. Nu ii era frica de el chiar daca i se spunea Diavolul si i s-a dus vestea pentru temperamentului aprig, iar multi spuneau ca si-a ucis sotia. La moartea acesteia si-a dorit sa-l consoleze, fiind indragostita de el inca de la optesprezece ani.

Atunci cand se intoarce de la batrana Bess care o invatase tainele vindecatoare ale plantelor, nu este mirata sa dea peste Ravenwood.
Si surpriza, “negocierea” se dovedeste a fi fructuoasa in ciuda conditiilor impuse de ea: fara amante, nu o va forta sa devina intimi pentru o perioada de 3 luni, timp in care se vor cunoaste mai bine, va locui cu el la Londra, fara sa o trimita singura la tara si va citi orice carti va dori ea.  
Astfel, la Londra, Sophy putea incepe cautarile barbatului care i-a distrus sora. Amelie a fost indragostita, dar nu a vorbit niciodata despre el. A ajuns in schimb la sinucidere, lasand in urma un inel negru ce i-a apartinut acelui barbat. 

Julian era convins ca noua lui sotie nu ii va putea rezista farmecelor, pentru ca targul presupunea sa nu o forteze spre intimidate, dar nu spunea nimic de seductie. La una din tentativele lui cand decide ca nu mai poate astepta dupa ea, rezultatul este cam… cu prea mult sange. Asta pentru ca il adoarme punandu-i ceva in ceai si pregateste un alt decot, dar nestiind cat trebuie sa puna pe cearceaf, ii scapa o cantitate mai mare de sange fals si pana la urma toarna toata cantitatea. A doua zi Julian este terminat gandindu-se la mica lui sotie si la cat rau i-a facut. Nu isi amintea nimc, dar a pus asta pe baza vinului baut.
In schimb atunci cand Sophy nemaisuportand vina, ii spune adevarul, obtine un Julian furios ce o trimite inapoi la tara, dar nu pentru mult timp pentru ca se intoarce imediat spasita si dispusa sa o ia de la capat cu casnicia lor.

Discutiile cele mai importante din cluburi la aceea perioada erau legate de infamele Memorii ale unei demomondena, dar nu una oarecare ci regina curtezanelor din Londra, Charlotte Featherstone. I-au trecut prin pat multi barbati de rang inalt, iar acum obtinea multi bani de pe urma acestora. Contra unor sume, nu apareau toti in Memorii, dar cei care nu aveau de gand sa se lase santajati puteau sa fie siguri ca nu vor fi trecuti cu vederea. Detaliile prezentate fiind realiste, dar de cele mai multe ori deloc magulitoare.

Sophy este luata sub aripa protectoare a matusii lui Julian, Lady Frances Sinclair, si buna ei prietena Harriette Rattenbury. Cele doua aveau un club din care faceau parte doamne intelectuale. Aici le cunoste pe Anne Silverthone si Jane Morland cu care se imprieteneste. 
In societate Sophy a facut furori. Doamnele alta data perfect aranjate ii  copiau tinutele, iar fiecare seara ii era ocupata cu cate o iesire. Barbatii roiau in jurul ei, in mod special Waycott, unul din cei cu care a fost Julian inselat de fosta sotie. 
In rest toate bune si frumoase, casnicia lor intrase pe un fagas normal, asta pana cand Sophy  primeste de la Charlotte Featherstone, o scrisoare prin care i se cere suma de doua sute de lire, iar in schimb numele si scrisorile de dragoste primite de la Julian nu vor fi publicate. 
Pe Sophy nu o deranja aceasta relatie ce a avut loc in  trecut, ci faptul ca Julian i-a scris scrisori de dragoste unei curtezane, iar ei care il iubea nu i-a facut nici macar curte, casatoria lor fiind discutata atunci ca o afacere. Ce avea de facut in situatia asta? Ce ar fi facut Julian daca situatia ar fi fost invers? Duelul era singura solutie Si iata-le pe Sophy si Charlotte Featherstone, in zorii zilei pe campul unde se petreceau de obicei duelurile. Sophy  nu a fost ea insasi toata seara, se temea pentru viata ei, dar nu putea da inapoi, era o chestiune de onoare. Plecase pe ascuns luand si pistoalele lui Julian, iar Anne imbracata in baiat le era secund. Cine va muri in aceasta dimineata? Cine era barbatul din cauza caruia sora lui Sophy s-a sinucis si de ce? Ce s-a intamplat cu smaraldele familiei? 

Nota personala: Actiunea nu se termina aici, de fapt cu aceasta situatie incepe partea mai interesanta si periculoasa, existand o legatura cu un club unde se faceau ceremonii oculte pentru a controla anumiti demoni. Nu va faceti griji, nu este nimic horror, tocmai ca poate ar fi trebuit mai dezvoltata aceasta parte. 
Pana la un anumit punct am avut impresia ca autoarea a iesit din propriul stil si voi gasi doar o poveste de iubire clasica. M-am inselat bineinteles.

Intre Sophy si Julian s-au intamplate multe, dialogurile lor fiind delicios de amuzante. Ea, ca si personaj  feminin a avut un farmec aparte, era diferita de alte femei, lucru care l-a si atras pe Julian. Mi-a placut ideea ei de a face dragoste, pentru ca doar oamenii indragostiti faceau dragoste. A fost genial momentul cand sincera ca un copil il intreaba daca o iubeste, din moment ce dorea sa faca dragoste cu ea :D
Julian a dat dovada de sensibilitate in multe randuri, a fost un barbat atent, de care mi-a cam fost mila pentru ceea ce i-a facut fosta sotie. :D

Inca de cand a aparut in scena, l-am banuit pe cel vinovat de moartea surorii lui Sophy si de asemenea mi-am pus o intrebare asupra prieteniei dintre Lady Frances Sinclair si Harriette Rattenbury, pana ca prima dintre ele sa sa fie bolnava.  Au fost doua personaje frumoase si nu m-ar fi deranjat daca le-as fi gasit implicate de mai multe ori. 

Vreau sa punctez coperta pe care o consider reusita si foarte potrivita cu povestea noastra, dar nu pot sa nu comentez traducerea titlului care nu are nici o legatura. 
Nu este cea mai buna carte a autoarei, dar are acel ceva care mie mi-a placut la nebunie. Poate din cauza lui, poate din cauza ei, cine stie. 

Nota: 9.7 / 10


Sa nu uitati le faceti o vizita si celorlalte fete: 




Un comentariu:

Subscribe Via Email
Un produs Blogger.