Books, Beauty & Stuff

25 septembrie, 2014

Cartea saptamanii - Miracolul de Danielle Steel

Miracolul nu este tocmai cartea pe care as fi ales-o pentru a vi-o prezenta pe larg. Spre rusinea mea, de saptamana trecuta nu am reusit sa termin nimic, asa ca nu am avut incotro. Nu este o carte rea, dar autoarea nu este una dintre preferatele mele. Am citit-o pe la sfarsitul lunii iulie, dar inca mi-o amintesc bine asa ca hai sa vedem descrierea realizata mai devreme:

Titlu engleza: Miracle ( 2005 )
Gen: Romantic drama
Aparitie: 2012
Pagini: 161
Editura: Lira / Litera
Traducere: Raluca Matis

Dupa 3 luni petrecute pe vasul Victory, Quinn Thompson, este nevoit sa revina in casa unde a locuit impreuna cu Jane, sotia lui decedata in urma cu cinci luni.
Daca inainte a fost un om superficial , iar munca era pe primul plan, acum resimte pierderea sotiei si isi da seama ca de fapt nu o cunostea.  L-a iubit mai mult decat a meritat, iar regretul il macina incet. 
Jane il iertase, dar timpul nu i-a fost suficient pentru a-i arata ca s-a schimbat. In schimb, Alex, fiica lor, nu l-a putut ierta pentru ca nu i-a fost aproape, iar acum il ura si pentru ca nu i-a spus din timp de boala mamei. Dar nici el, nici Jane nu se gandeau ca acesta va fi sfarsitul.
Acum era un barbat singur si trist, intr-o casa goala, cu o fiica care il ura si un baiat mort la unsprezece ani.
Decide sa vanda casa si sa cumpere un yacht pe care sa navigheze pana la sfarsitul zilelor.

In noaptea de Craciun, o furtuna foarte puternica provoaca importante stricaciuni inclusiv casei lui.
Cu aceasta ocazie isi cunoste vecina, o femeie speriata si ingrijorata, cu casa cam in aceeasi stare ca a lui. Nu l-au interesat niciodata vecinii, dar Maggie Dartman, in situatia data ii amintea de Jane si cum se descurcase intotdeauna singura, fara el.
In incercarea de a a gasi pe cineva care sa repare acoperisul, cu greu gaseste un tanar tamplar. Nu era singurul care avea nevoie de ajutor.
Si astfel, Jack Adams incepe sa lucreze pentru Quinn, care l-a placut din prima. Era curat, educat si inteligent. Intre ei se leaga o frumoasa prietenie, Quinn ii povestea despre vasul pe care il cumparase si era inca in constructie, in timp ce Jack parea sincer interesat. Aveau chiar si o traditie neoficiala, in fiecare vineri seara luau cina impreuna.  
Atunci cand Quinn intocmeste o lista de lucrari  ce dorea sa o discute cu el, iese la iveala trecutul sau trist si faptul ca nu stia sa citeasca, cu toate ca era foarte bun in meseria sa. Quinn este profund miscat si ii propune sa-i profesor. Astfel Jack va deveni in scurt timp un om cu planuri de facultate. 

In acest timp, Jack a inceput reparatiile si la casa lui Maggie. Era socat de singuratea ei, fiind clar ca nu exista un barbat, iar casa ii era plina de fotografii ale fiului sau mort.
Jack ii propune lui Quinn sa o includa si pe Maggie in cinele lor saptamanale. Vor afla astfel ca aceasta era profesoara, dar renuntase in urma mortii fiului ei de saisprezece ani. Acesta s-a sinucis avand o depresie grava, iar acum Maggie  lucra la o linie telefonica pentru adolescenti cu astfel de probleme.
Moartea baiatului i-a dat peste cap casnicia, sotul ei parasind-o cu doua zile inainte de comemorarea unui an de la moartea baiatului.
Dupa mai multe asfel de intalniri, Quinn si Maggie se indragostesc, dar dragostea lor nu putea exista decat pana la finalul contruirii vasului. Quinn avea nevoie sa fie liber, sa gaseasca acel ceva pe care il cauta si cumva sa se autopedepseasca.  Nu avea trecut si nici viitor. Pentru Maggie avea doar prezentul, asta daca ea va accepta. Si o face pentru ca stie si intelege prin ce trece Quinn, stie ca are nevoie sa se regaseasca si sa capete iertare.

Cand vine vremea primelor teste ale vasului Vol de Nuit, Quinn doreste sa ii ia cu el si pe  cei doi nepoti ai sai, dar nu stia daca Alex va dori sa ii lase.
Dupa doua saptamani va reveni pentru scurt timp la Maggie si apoi totul va lua sfarsit. Dar cum se va intampla asta, va las sa aflati singuri, singurei. J
  
Nota personala: Este o poveste foarte apropiata de viata reala, o poveste despre a doua sansa, despre vinovatie si regret.  Se citeste usor, nu are multe detalii, e ca si cum ai afla viata unui prieten povestita chiar de el.
Neavand un vartej de situatii, poate fi considerata plictisitoare, dar este genul de carte ce trebuie privita in substrat. Are tristete, dar si zambete si este ca o lectie, pentru ca doar atunci cand ai pierdut ceva, realizezi cat de mult a insemnat pentru tine.
Finalul l-as fi vazut mai potrivit ca o drama partiala. De obicei prefer ceva mai vesel, dar aici cred ca ar fi fost mai interesant asa.

Personajul Magie are un un rol dificil. Viata nu a fost deloc dreapta cu ea, iar acum ar trebui sa accepte cu capul sus plecarea lui Quinn. Ei bine asta nu e deloc usor nici macar printre randurile unei carti.
Quinn a fost cam nedrept oferindu-i doar o scurta perioada din viata lui. Sincera sa fiu nu am prea reusit sa-i inteleg logica si de aici mi-a venit ideea de final dramatic in ceea cel priveste.

Nota: 8 / 10

Astazi alaturi de mine au postat si:
Adelina

<a href="http://www.bloglovin.com/blog/12988857/?claim=kkbsqb6f2ax">Follow my blog with Bloglovin</a>

22 septembrie, 2014

Pledoarie pentru gasirea sufletului

Imi pare rau sa o spun, dar traim intr-o lume guvernata de rautate. E plin internetul de stiri si filmulete cu animale torturate in fel si chip. Am inceput sa le evit pentru ca mi se rupe sufletul,  dar sunt atat de multe incat este inevitabil  sa nu-mi sara in ochi. Acum va intreb eu pe voi, cei care faceti rau, voi puteti sa urmariti acele filmulete? Puteti sa dormiti noaptea, puteti sa inchideti ochii si sa va odihniti, dupa ce cu doar putin timp in urma ati omorat un animal in chinuri groaznice?  

Cazuri concrete exista cu nemiluita. Avem pisici stropite cu benzina carora apoi li se da foc, avem catei batuti in plina strada pana sunt lasati ologi, avem caini tinuti in lant si lasati sa moara de foame si de sete. Chiar saptamana trecuta am citit pe o pagina de facebook despre o situatie groaznica, iar imaginile nici nu aveau nevoie de cuvinte. O familie iubitoare de animale, avea in grija 5 catelusi de aproximativ o luna. Cand au mers sa le duca mancare si apa, scena care li s-a infatisat era demna de filme horror. 4 dintre ei au fost gasiti sfasiati, despicati de-a dreptul, cu un cutit. Unul dintre ei avea o piatra bagata in burta, un altul avea capul taiat pe jumatate. Doar un singur catel a a fost salvat, taieturile prin care i se vedea un organ intern au fost reparate si acum este ok. Imi pare rau pentru detalii, dar aceasta este realitatea. Una dureroasa de altfel.
Sa va mai spun si despre Axel, ciobanescul german de 1 an si ceva care urma sa moara cu capul taiat de un topor manuit de cel ce pretindea a-i fi stapan?  Si asta doar pentru ca era bolnav de demodecie. Axel este unul dintre cei norocosi pentru ca a fost salvat. Acum e bine, e sanatos si are o familie adevarata.  Ca el mai sunt multi altii, dar nu au acest noroc.

Asadar, voi acestia care comiteti astfel de fapte... nici nu stiu ce ar trebui sa simt pentru voi. Ar trebui oare sa va urasc sau sa va compatimesc pentru ca nu stiti ce inseamna bunatatea si iubirea unui animal?
Nu ma intereseaza problemele voastre, nu ma intreseaza ca asta e o chestie care pleaca de la bibilica si ca ati avut parte de abuz sau mai stiu eu ce. Nu ma intereseaza ca asa ati vazut in copilarie la parinti.  Indiferent de cum ar fi, NU AVETI DREPTUL sa faceti rau.
Va simtiti cumva mai puternici sau vreti sa dovediti ceva? Imi pare rau, dar nu aveti nici un motiv real pentru  a face rau unei fiinte care nu se poate apara. Daca tineti mortis sa aratati cat de tari si de smecheri sunteti, incercati-va puterile cu cineva pe masura voastra.

V-ar placea daca cineva v-ar scalpa sau v-ar taia burta lasandu-va cu matele pe afara? Nu cred. Atunci, DE CE?
As putea sa va spun ca sunteti niste nenorociti, idioti, niste dobitoci patetici, dar nu am sa o fac pentru ca asta o stiti si voi in adancul sufletului. Eu sper ca pe undeva mai aveti o ramasita din acest suflet. Sper intr-o lume mai buna, unde cruzimea nu va mai exista. Priviti-i in ochi si poate asa va veti gasi sufletul. Cruzimea nu este un lucru bun. Iubeste aceste fiinte si ai sa vezi ca iubirea ti se va intoarce inzecit. 

Imaginile sunt preluate de pe pagina de facebook a Asociatiei Be Human din Vatra Dornei. Puteti arunca un ochi  pe acolo pentru ca au nevoie de ajutor. 

De ce am scris aceste randuri? Pentru ca am simtit nevoia si te rog sa iei aminte la ele. 


18 septembrie, 2014

Cartea saptamani - Ultima mea ducesa de Daisy Goodwin

Da, este joi, iar eu am sa va povestesc despre o alta carte historical. 

Titlu engleza:  My Last Duchess (2004)
Gen: Historical romance
Aparitie: 2012
Pagini:  389
Editura:  Lira / Litera
Traducere: Alexandru Macovescu

Facand parte dintr-o familie bogata, Cora Cash nici nu se gandea ca banii  ei nu ii vor putea asigura toate dorintele. Era constienta de frumuseta ei si de faptul ca era cea mai  bogata mostenitoare din America.  Din ziua cand s-a nascut, mama ei, doamna Cash, a ales totul pentru ea, iar acum planul era de a-i gasi un sot. Unul din Anglia pentru ca fiica ei sa aiba un titlu nobiliar.
La petrecerea grandioasa organizata pentru prezentarea ei in lume ca pe “o nestemata de mare pret”, sutele de invitati ce au avut norocul de a fi invitati, urmau sa fie fascinati de maretia intregii organizari. Dar un accident nefericit are loc, iar doamna Cash ia foc la propriu. Dorind sa epateze, rochia ii era plina de beculete, dar care nu trebuiau sa stea aprinse mai mult de 5 minute.
Cora se simte vinovata, pentru ca inainte de asta a fost prinsa sarutandu-l pe Teddy Van Der Leyden, prietenul ei din copilarie. I-a propus sa se casatoreasca,  dar Teddy isi dorea sa devina un pictor cunoscut si va pleca la Paris.

Mai tarziu, in Anglia, Cora participa la o vanatoare, unde ii cunoaste pe Sir Odo Beauchap si sotia lui, Charlotte. In padure se loveste la cap si cade de pe cal. Cel care o salveaza este Ivo, al noualea duce de Warenham, ea urmand sa ramana la castelul Lulwort pana isi va reveni complet.  Bineinteles, doamna Cash era cea mai multumita de situatie, pentru ca un duce le-a iesit astfel in cale. Nu era chiar un print dupa cum spera ea, dar era totusi un duce.
Din pacate, Ivo nu avea o situatie materiala stralucita, batranul conte lasase multe datorii in urma sa. Dupa moartea fratelui sau mai mare, a preluat ducatul, dar s-a izolat si nimeni nu il mai vazuse de luni intregi. Nici macar Charlotte, fiindu-i buna prietena  nu l-a putut scoate din izolare.
Ducesa Fanny, mama sa, nu a asteptat prea mult si s-a recasatorit.  
Cora accepta cererea in casatorie a lui Ivo, ce a urmat in scurt timp. Nunta va avea loc in America, dupa dorinta doamnei Cash.

Teddy nu se astepta sa fie afectat de casatoria ei, dar acum revine sperand ca ar putea sa o convinga sa se intoarca la el.  In drum spre America remarca un cuplu, fiind emotionat de intensitatea felului cum se priveau. Un gest de apropiere sugera ca erau intimi, dar nu si casatoriti. Este socat sa afle de la un steward binevoitor ca acela era ducele Warenham, viitorul sot al Corei. Oare ar putea sa-i spuna? Nu, pentru ca nu l-ar crede.

Dupa o discutie aprinsa cu domnul Cash din pricina banilor, Ivo pleaca la vanatoare, dand nastere la o multime de speculatii in randul servitorilor si la multe indoieli in inima Corei. Revine in seara de dinaintea nuntii  ratand repetitia din biserica. Dar iata-i totusi casatoriti cu o mare de spectatori si o mireasa trista. Urmeaza o frumoasa luna de miere,  un colier de perle negre primit de la Ivo si prezentarea ei printului de Wales, zis si Tum Tum datorita burtei enorme.
Relatia cu ducesa Fanny nu era deloc placuta, aceasta nu pierdea nici un moment fara sa nu comenteze.

Cora se imprieteneste cu Charlotte si astfel il cunoaste pe renumitul pictor Louvain. Se lasa convinsa sa o picteze, urmand ca tabloul sa-i fie oferit cadou lui Ivo in cadrul unei receptii. Si chiar asa se intampla, dar ea nu vede tabloul inainte.  Reuseste sa starneasca rumori printre cei prezenti si furia lui Ivo. Portretul era unul reusit si veridic, dar in nici un caz potrivit pentru a fi expus in public. Era mult prea intim.
Data fiind situatia, Ivo pleaca in aceea noapte in India pentru a-l insoti pe printul Eddie. 
Cora era deja insarcinata, iar Ivo  trebuia sa revina pana la nasterea copilui. Pana atunci totul va fi uitat si nu va exista nici un scandal. Cora ramane exilata la Lulworth, scriindu-i zilnic lui Ivo si fara a vedea pe nimeni altcineva in afara de servitori, care nici acestia nu ii ascultau ordinele si radeau de ea pe la spate.
Ivo revine in Londra, iar ea era singura care nu aflase. 

La Lulworth ajunge imediat dupa nastere, iar viitorul parea a fi promitaror. Acum erau o familie fericita. Se pregateau de botez, printul de Wales fiind unul dintre nasi, la fel ca si Charlotte. Dar totul se naruie cand afla ca Ivo si Charlotte au format un cuplu si inca se mai intalneau, iar Charlotte inca il mai iubea.  Cu ea l-a vazut Teddy pe Ivo  pe cand se intorcea in America si cu ea s-a intalnit cand s-a reintors din India. Iar un colier cu perle negre, identic cu al Corei, primise si Charlotte. 
Cora este distrusa, iar Teddy ii propune sa  plece cu el, dar va accepta oare?

Nota personala: Pe goodreads nu are o nota prea buna, dar asta nu inseamna ca mie nu mi-a placut. Prima parte nu are nimic special si m-a plictisit, dar pe masura ce subiectul a avansat nu am putut sa o mai las din mana.
Actiunea se petrece si in America si in Anglia. A fost placut de vazut diferentele dintre cele doua in aceea perioada.
Mi-ar fi placut totusi daca stilul era mai... la sentiment pentru ca mi se pare a fi cam strict, ceva gen punct ochit, punct lovit. Dar probabil ca acesta este stilul autoarei. Fiind primul ei roman, se poate ca in timp sa se mai modifice cate ceva pe ici, pe colo.
Apar multe detalii inconjuratoare, dar nu si personale. Si nici incitante.  
Iar de data aceasta, pot spune ca imi place coperta, chiar au nimerit-o. Arata chiar mai bine decat varianta originala. 

Ivo nu este genul de personaj masculin clasic, cum regasim in alte romane. Nu am reusit sa il plac de la inceput pentru ca parea a fi cu ochii doar dupa banii ei.
Cora este cam increzuta si o perioada, o tot da inainte cu bogatia ei. Vorbele spuse atunci cand este salvata de Ivo, sunt aiurea plasate. Era mai bine fara ele pentru ca si incostienta vorbeste de banii ei. Ma bucur ca a avut o schimbare in  bine dupa casatorie.
O bila alba o are de la mine doamna Cash, care cu toata obsesia ei privind viitorul fiicei sale, s-a dovedit a fi un personaj foarte placut. Si-a jucat rolul foarte bine.

Autoarea precizeaza ca Lulworth chiar exista, dar a carui grandoare a fost exagerata in povestea noastra ( a doua imagine de sus ). A tinut sa il introduca in poveste si pe printul Eddy, iar acesta chiar a fost trimis in India, dar in alt an.  
Personajul Cora a fost inspirata de Consuelo Vanderbilt, obligata de mama sa pentru a se casatori in 1985 cu ducele de Marlborough ( prima si ultima imagine de sus  ).
Moda acelei perioade se regaste prin detaliile superbe ale rochiilor purtate de Cora, manecile foarte bufante  si mijlocul subtire.

Asadar, din punctul meu de vedere este un roman reusit. 

Nota: 9 / 10

Si acum sa vedeti cate fete ne-am strans astazi! Pam, pam! :D

Poate reusim sa ne strangem mai multe si saptamana viitoare. :) 


16 septembrie, 2014

Tag: Very Inspiring Blogger Award

Seara, liniste si un tag primit de la Gabriela. Multumesc Gabrieelaaa!! J
Regulile sunt urmatoarele:
1. Multumeste celui care te-a nominalizat;
2. Scrie 7 lucruri despre tine;
3. Nominalizează alte 15 bloggerite să preia tag-ul, anuntandu-le printr-un comentariu pe blogul lor

De multumit am multumit, e cazul ca trecem la cele 7 lucruri despre mine. Cam complicat sincera sa fiu, pentru ca am mai scris in trecut doua tag-uri despre mine si nu as vrea sa ma repet.  Dar sa vedem pe putem gasi...

1.  Imi place ideea de a locui deasupra lumii. Cred ca un penthouse in New York m-ar putea multumi. :D Observati va rog ca nu sunt deloc pretentioasa, ma multumesc cu unul singur.  :D

2. Daca s-ar inventa o masina de calatorit in timp, as fi prima pe lista pentru vizite in Anglia victoriana, dar si mai inainte pe la 1800.  In cel mai rau caz m-as multumi si cu o singura vizita. :D

3. Visez la o camera doar a mea, plina cu carti si timp pentru a le citi. 

4. Sunt o romantica incurabila. Cui nu-i place, ghinion! 

5. Imi plac castelele si cladirile vechi, elegante si impunatoare. Cele care si-au pastrat aerul de demult. 

6. Am facut o promisiune solemna ca ma voi stradui sa iau carnetul de sofer daca voi primi cadou R8-ul de mai jos. Neaparat neagra. Se ofera cineva sa faca o donatie? :D Masina asta merita sa-mi las teama deoparte. :D

7. De cele mai multe ori intru in fibrilatiile Craciunului inca din octombrie.  Imi lipseste o doaga, stiu. :D
Si cu asta am terminat, parca nu a fost chiar atat de greu.
Acum ar trebui sa nominalizez alte 15 bloggerite. Hai sa vedem: 
Adelina
Georgiana
Andra
Si aici m-am blocat. Raman la o lista mai scurta, dar bineinteles ca poate prelua tag-ul oricine doreste. 
Si daca dintre fetele nominalizate cineva nu vrea sau nu poate sa faca acest tag, nu-i bai.

O seara frumoasa,  tuturor! :)

11 septembrie, 2014

Cartea saptamanii - Misterioasa Lady de Elizabeth Thornton

Hello, hello!
Am revenit la postarea saptamanala dedicata unei carti. Alegerea de astazi este historical. 

Titlu engleza:  Shady Lady (2004)
Gen: Historical romantic suspence
Aparitie: 2004
Pagini: 343
Editura:  Orizonturi
Traducere: Mihnea Columbeanu
Seria: Man From Special Branch – Whisper His Name, Princess Charming, The Perfect Princess ( Printesa ), Almost a Princess ( Impotriva ratiunii ), Shady Lady ( Misterioasa Lady )

Aprilie, 1917, Brinsley Hall
Chloë era sigura ca aflase ceva important, dar mai intai trebuie sa verifice. Daca avea dreptate, atunci se afla in pericol de moarte. Cand barbatul ii bate la usa, scrie in cateva clipe o scrisoare catre Jo sperand ca va ajunge la ea. Impinge jurnalul in sertar si fuge pe usa de serviciu, ajunge afara, dar mainile lui se intind sa o prinda. 

Atunci cand Waldo Bowman da buzna in biroul proprietarei si editoare a gazetei Avon Journal, indignat pentru ca numele lui aparuse in rubrica Viata londoneza, este intrigat de personajul din fata lui. Vaduva Jolie Chesney era o femeie frumoasa, dar nu parea a lua asta ca pe un avantaj. Splendidul par rosu ca flacara si ochii verzi-cenusii erau in contrast  total cu halatul de munca si petele de cerneala de pe barbie.

Ce daca Waldo Bowman se arata aprig in fata ei!  Era o femeie de afaceri si nimeni nu avea dreptul sa-i vorbeasca astfel. De cand introdusese rubrica Viata londoneza, tirajul ziarului crescuse rapid. Ideea a venit de la prietena ei, Chloë, care scria articolele sub pseudonimul Lady Tellall. Faptul ca se invartea in inalta societate, ii asigura suficient material. 
Iar acum, Waldo Bowman insista sa afle cine anume scrie aceste articole.  Nu ca ea ar fi vrut sa-i spuna. 

O scrisoare primita de la Lydia Langston o anunta ca Chloë disparuse fara urma si nimeni nu stia unde este. Printr-o alta scrisoare primita de curand de la Chloë primeste un avertisment, amandoua puteau fi in pericol de moarte. Va intelege de ce, atunci cand ii va citi jurnalul. 
In aceea seara, cineva intra in redactia ziarului si sustrage o mapa cu textele lui Chloë.  Jo decide sa plece spre Londra, unde ar putea afla mai multe.

Vrand nevrand,  este implicata de matusa ei, dna Daventry, cu un mic ajutor pentru un Eric Foley, baietel de 7-8 ani, crescut de bunica. Nu-i facea o deosebita placere pentru ca acest copil de fiecare data cand o vedea arunca cu ceva, ba cu un ou, ba cu o ceapa. Acum, pentru ca bunica este bolnava si neavand pe altcineva, este trimis la scoala.

Planurile ii sunt date peste cap cand afla cu ajutorul unei servitoare ca Eric a fost grav batut de director pentru ca a fugit.
Lucrurile se complica, dna Daventry se afla la scoala si era legata de un scaun cu calus in gura, iar Eric era ascuns intr-o debara.  
Jo reuseste sa salveze situatia inarmata cu pistolul matusii si fug impreuna cu Eric, dar nu inainte de a-i sparge directorului nasul.
Din pacate este arestata, iar cel care ii plateste cautiunea este Waldo, una dintre conditii fiind reintoarcerea lui Eric la scoala. Nu se ajunge aici pentru ca bataile primite au lasat urme urate pe corpul lui.

Jo isi incepe cercetarile cu casa lui Chloë din Londra, sperand ca va gasi acolo jurnalul care ii va aduce toate raspunsurile si poate chiar si pe Chloë.
Aceasta fusese vazuta ultima oara la o petrecere a Societatii Horticole, organizata de lady Brinsley la Brinsley Hall, in timp ce fiul sau, Voicontele Morden le-a fost ghid.

Waldo a efectuat cercetari asupra lui Eric, afland ca este un copil nelegitim, dar tatal lui a trimis intotdeauna bani pentru el. Acum nici Jo nu vrea sa renunte la el, dar nici Waldo. Nefiind casatorita, Jo nu ar fi putut obtine custodia lui, pe cand Waldo da. Si mai exista ceva important legat de Eric, dar nu ii putea spune pentru ca avea legatura cu ea.  
Nu stia motivul pentru care Jo se afla in Londra dar pune sa fie urmarita si face legatura intre ea si Chloë.  
Sustinuta de Waldo, Jo isi continua cercetarile. Se afisa alaturi de el, imbracata in hainele lui Chloë, ale ei fiind prea sterse si total nepotrivite  pentru viata londoneza. I se spunea Doamna din Umbra, cucerind intreaga Londra.
Incepe sa scrie in numele lui Chloë pentru ziar, ca si cum aceasta nu ar fi disparut. Spera ca astfel, cel ce i-a facut rau sa o ia razna, mai ales ca Chloë  putea chiar sa fi fost ucisa.  

Cineva dorea dorea cu tot dinadinsul sa gaseasca acel jurnal, iar asta nu-l impiedica sa intre in casa sau sa o atace pe Jo. Waldo o muta astfel in casa parintilor sai pentru a fi in siguranta.  
Nu era genul lui de femeie, dar o place, iar sentimentul este reciproc, cu toate ca nici unul nu vrea sa recunoasca primul.  Unde se poate ajunge de la un simplu sarut?
Cercetarile facute ii duc catre personajul cautat, dar vor reusi oare sa il demaste? Este Chloë moarta si daca da, ii vor gasi cadavrul? Cum va fi rezolvata situatia lui Eric, tinand cont ca amandoi incepusera sa tina la el? Care este secretul pe care Waldo l-a aflat despre Eric, iar Jo nu trebuie sa il stie?  

Nota personala: Plasata in perioada regentei, actiunea aduce o poveste simpluta, dar suficient de intriganta. Faptul ca personajul negativ ne este dezvaluit rapid, nu este un lucru rau in acest caz. Chiar si asa, suspansul este omniprezent in poveste. Actiunile lui ne sunt prezentate pe masura ce situatia i-a amploare. Trece prin stari de neliniste, fiind in joc cel mai important lucru pentru el, viitorul. Prin aducerea la suprafata a  trecutului, toate planurile i se vor narui.  

Jo este un personaj interesant. Este inteligenta si independenta, dar si pasionala fara ca ea sa stie de ce este in stare langa un barbat.  M-a enervat la un moment dat  cu incapatanarea ei. Waldo pe de o parte, este obisnuit cu femei care ii cadeau la picioare, femei zvapaiate, nu cuminti precum Jo.

Ceea ce m-a surprins cel mai mult, a fost legatura pe care Eric o avea cu Jo. Chiar nu ma asteptam la asa ceva si e de inteles de ce Waldo a vrut sa ii ascunda acest fapt. Consider totusi ca reactia ei la aflarea adevarului, a fost transcrisa prea cuminte. 
Am sperat la un final multumitor pentru toata lumea si exact asa a fost. 

Am si o mare nemultumire si anume coperta. Nu are absolut nici o legatura!!! Prezinta un cuplu din zilele noastre, iar cartea este historical. Pai se poate asa ceva? Rusinicaaaa! 

Nota: 9 / 10

Va invit acum sa descoperiti alegerile facute de celelalte fete pentru astazi. Va rog sa remarcati ca avem o noua intrare in colaborarea noastra, Georgiana. :)


10 septembrie, 2014

De prin tara: Sibiel - Muntii Cindrel

Hello, hello! :)
Am facut o pauza de blog si nu numai, dar acum e cazul ca revin la realitate. :)
De trei saptamani tot aman postarea asta. Mai exact, este vorba despre un weekend petrecut intr-o zona frumoasa si am multe fotografii pe care as vrea sa le impart cu voi. Nu este prima oara cand ajung acolo, dar este prima cand plecam in "vizita". Asadar, va invit intr-o incursiune in natura. Sper sa va placa. :)


 A plouat si bineinteles ca nu puteam sa ratez curcubeul 
 Apus de Sibiel
Plecaram in drumetie ( cu masina :D ) 
Am stat numai cu capul pe geam ca un catel cu urechile in vant. :D ( Si aparatul foto in mana )
 Tabara de pregatire militara Crint  

Puricosii erau de-ai casei, pardon, de-ai taberei :). Mamica era si ea in zona. 
 Tot mai sus  
 Bastinas cu coada in vant :)
  Si acum, poftiti la peisaje si un cer superb
     O gaza surprinsa in zbor. Paparazii astia!
Complexul Crint
Tabara de sculptura Poiana Soarelui ( Santa Salistei )
      Nori negrii se astern in cale
Oprire pentru murele de pe marginea drumului
Am revenit la baza
 Sarpele casei. Am fost suficient de curajoasa cat sa-i fac poze de aproape. Data viitoare (care totusi sper sa nu existe), promit sa nu mai repet experimentul
Acelasi cer, alti nori. 
 Gata, plecam :(  Lasam in urma multitudinea de muscate
Pentru asemenea nori nu regret poaia
Undeva e soare
Unii sofeaza, altii fac poze. Nope,  nu ma simt! :D Nu de alta, dar tin la viata mea si a celorlalti panticipanti la trafic. :D
 
 Valea Oltului


Mai erau multe de vazut in zona, dar poate data viitoare... 
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.:)





Subscribe Via Email
Un produs Blogger.