Books, Beauty & Stuff

19 februarie, 2015

Straini in noapte de Linda Howard

Titlu oficial: Strangers the Night (1990)
Gen: Contemporary romance
Pagini: 301
Editura: Miron 
Traducere: Dagmar H. Popescu 

Luna plina
Seriful Jackson Brody stia ca atunci cand este luna plina oamenii o iau razna. Dupa ce se ocupase de un accident rutier nu era intr-o dispozitie prea buna.  Dispera il anunta ca Thaniel Vargas fusese vazut  urcand cu salupa in amonte, iar acolo se gasea doar casa unde locuia Delilah Jones, despre care oamenii spuneau ca e vrajitoare. Iar Thaniel era mai mult ca sigur baut pentru ca in general ii era frica de ea. 
Indiferent care a fost planul lui Thaniel, esuase complet pentru ca Delilah conducea situatia cu o pusca in timp ce el se afla ascuns printre copaci. Jackson preia intr-un final controlul,  iar Delilah precizeaza ca oricum Thaniel va muri.
Jackson se asteptase sa gaseasca o femeie intre doua varste  si retrasa, dar Delilah era tanara si cumplit de socata la vederea lui. Si poate chiar era vrajitoare pentru ca stia ca este infometat. Locuia singura, fara curent electric sau aparatura moderna, iar Jackson se trezeste blocat acolo pentru ca Tha    niel le furase barcile.
Lilah avea abilitatea de a vedea aurele. Avea uneori si strafulgerari premonitorii, de aici socul ei la vederea lui Jackson pentru ca in acel moment a stiut ca el avea sa fie prima si singura ei iubire. Dar totodata stia ca nici un barbat nu se va adapta la viata ei. Cum ar reactiona Jackson daca ar afla ceea ce este? Si totusi este atrasa de el, vedea in aura lui ca sentimentul era reciproc.
Dupa o noapte de iubire,  in zorii zilei este recuperat de ajutoarele de serif  si pleaca cu promisiunea de a reveni cat de rapid putea. A doua zi trupul lui Thaniel este gasit plutind pe rau. Oare a incercat sa mearga din nou la Lilah si ea l-a impuscat?  Ar putea fi ranita? Sau doar s-a razbunat?

Viscolul
Hope Bradshaw se pregatea pentru viscolul ce avea sa urmeze. Era doar ea si Tinkerbell, care nu era “nici femela si nici zana”, ci doar un retriever auriu, al carui scop in viata era sa  extermine toate veverite din Idaho, desi nu prinsese nici una.
Dupa cum se asteptase, curentul se opreste, vijelia preluand puterea. La usa ei apare un barbat inghetat si cade complet inconstient. Salvarea lui depinde doar de ea si face tot posibilul sa-l incalzeasca, doar ca de aici pana la apropiere intima e doar un pas.  
Cand isi revine afla ca se numea Price Tanner si era ajutor de serif, iar masina lui derapase. Era un miracol ca reusise sa ajunga pana la cabana ei. Si totusi ceva era in neregula. Uniforma ii era prea fixa si avea sange pe ea, iar pistolul ii lipsea cu tot cu toc. In mod ciudat, vremea care se imbunatatea parea ca il nelinisteste.
Hope reuseste sa prinda ceva la radio si una dintre stiri spunea despre un autobuz care transporta sase prizonieri si derapase, doi ajutori de serif fiind ucisi. Trei dintre prizonieri se aflau acum in libertate.
Mintea lui Hope lucra febril si spera doar ca Price nu a auzit si el stirea. Si-a amintit ca avea vanatai la maini, mai devreme descoperise ca pistolul ei nu se mai afla in noptiera, iar acum descopera ca pusca fusese descarcata si gloantele lipseau.  
In scena intra un alt barbat care spune ca este ajutor de serif aflat in cautarea unuia dintre prizonieri, Price mai exact. Cine erau de fapt cei doi? Viata lui Hope este in pericol?

Lacul viselor
Thea avea noapte de noapte vise bizare si in toate aparea acelasi barbat, fara chip. Era centurioan roman, invadator normand, scotian… de fiecare data avea alt  nume la fel ca si ea. In visele ei facea dragoste cu ea, senzatia fiind foarte reala, la fel ca si dorul pe care il simtea pentru el. Doar ca alteori doar o omora. Ea care inainte iubise sporturile de apa, acum era terorizata pentru ca in apa isi gasea sfarsitul de fiecare de data.
Decide sa-si infrunte teama si pleca la casa de vacanta a familiei, aflata langa lacul din ultimele vise. Deocamdata nici nu-si putea indrepta privirea intr-acolo, dar spera ca in timp sa o faca. 
Este socata cand isi cunoaste vecinul, Richard Chance era barbatul din visele ei. Stia sigur cu toate ca nu i-a vazut vazut niciodata chipul. Franturi de amintiri ii treceau prin minte cu Richard in diferite ipostaze. Iar Richard din realitate ii cerea sa aiba incredere in el si sa nu se teama pentru nu dorea sa o piarda din nou. Doar ca in visele in care o omora, ii spunea acelasi lucru,  sa aiba incredere in el. Cine era Richard?  Dar cine era ea? De ce avea aceste vise?

Nota personala: Straini in noapte este o antologie ce cuprinde trei povesti scurte, printate cu font mare. 
Lacul viselor este o combinatie de romantism - paranormal care pe mine din motive mai speciale, m-a fascinat si mi-a facut pielea de gaina. Misterul si dragostea sunt elementele cheie si nu m-ar fi deranjat sa regasesc mai multe pagini. 
Viscolul este romantic - amuzanta. Ideea actiunii este interesanta oferind putin suspans. Catelul Tink este adorabil, descrierile despre el mi-au adus zambetul pe buze. 
Luna plina  are de asemenea o tenta de paranormal, dar pe mine nu m-a captivat deloc, exceptie facand personajul Lilah. Povestea e mult prea clasica, s-au vazut, s-au placut si atat. Plictisitor!

Descrierea de pe coperta este ori gresita, ori incompleta pentru ca asa s-a dorit, dar din ea se intelege ca seriful Jackson Brody are legatura cu Hope Bradshaw. Iar imaginea nu are legatura cu nici una din cele trei povesti, nici una din eroine nu are ochii albastrii. Am mai observat ca fata de cartea originala, au fost editate in alta ordine. 

Nota: Ei bine...aici e dificil pentru ca nu mi-au placut in egala masura. In ordinea in care au fost scrise putin mai sus, notarea ar fi: 9.6, 8 si 7. Daca totusi ar trebui sa aleg o singura nota... 8 / 10 . 


Fiind joi, sa nu uitati sa le faceti o vizita si celorlate fete:


16 februarie, 2015

Recenzie film Fifty Shades of Grey

Deci, asadar si-n consecinta, vineri am fost la film. Fifty Shades bineinteles! L-am vazut, l-am rumegat si cu intarziere pun pe hartie, pardon, blog, ceea ce am de spus. 
Cursul evenimentelor este exact ca in carte, dar setat pe repede inainte, un pic cam prea repede zic eu pentru ca s-au pierdut multe detalii pe drum. Am ras de multe ori si nu doar eu ci toata sala care apropo, a fost plina ochi. Ma asteptam sa vad mai multe femei, dar partea masculina a dominat.  
Prezentarea camerei rosii a starnit agitatie si multi au inceput sa vocifereze razand, la fel si scena negocierii contractului care e geniala. Au taiat in schimb din scenele de sex. Prezentarea anumitor locatii este diferita, apartamentul lui spre exemplu, exceptand pianul si vederea impresionanta, nu aduce deloc cu descrierea din carte. Ca si camera de hotel de la Heathman care ar fi trebui de fapt sa fie un apartament imens. Mai sunt cateva chestii diferite, dar astea le vedeti voi daca urmariti filmul. 
Nuditatea este prezenta, dar ma asteptam la ceva mai mult din  partea lui mai ales ca din spate are ce arata Jiar ea apare goala complet.  E drept ca nu se vede chiar tot pentru ca tine picioarele putin ridicate cand este intinsa pe pat, ca doar nu e film XXX. 
Pasiunea este cam inexistenta, nu se simte intre ei intensitatea chimiei atat de discutata in ultimele zile.  

Dakota Johnson este mai mult decat potrivita din toate punctele de vedere, inclusiv  fizic. Daca am avut dubii asupra ei, ei bine acestea au disparut complet pentru ca si-a jucat rolul asa cum trebuia. A mimat placerea cand parea ca este biciuita si cand a trebuit sa stea aplecata pe genunchiul lui pentru a primi palme, a avut haz si mimica fetei potrivita fiecarei situatii chiar si atunci cand era goala pusca si o multime de ochi erau atintiti asupra ei pe platoul de filmare. 

Nu la fel se prezinta Jamie Dornan. Christian Grey este un barbat puternic, dur, sigur pe el, pe cand Jamie nu este potrivit nici atunci cand raspunde la telefon si spune „Grey”, nici atunci cand se infurie, nici cand vorbeste poruncitor. Cu toate ca este aratos si a fost declarat cel mai sexy barbat din lume de revista britanica Glamour, acest rol nu e de el. Nu are sarm, nu are acel ceva care il caracterizeaza pe Grey. Dupa cum spunea o prietena ceva mai devreme, e mult prea dulce pentru acest rol. 

Am citit diverse pareri, dar nu le inteleg pe acelea care judeca fara sa fi citit cartile. Multi au spus ca filmul e neinteresant (asta ca sa nu folosesc exact cuvintele lor deloc educative), si mai mult ca sigur la fel sunt si cartile.  Acesta clar nu se ridica la nivelul celor trei volume, dar era de asteptat pentru ca in general cartile sunt mai bune decat filmele. Nu e ok sa iti dai cu parerea despre ceva ce nu cunosti tu insuti. Corect?

Ce zic eu despre film? Nu sunt dezamagita pentru ca in sinea mea ma asteptam sa fie diferit de ceea ce am citit. As fi fost totusi mai multumita daca as fi regasit macar putina pasiune. A fost numit "cel mai provocator film al deceniului", dar nu stiu de unde atata provocare. 
Daca ar fi sa-i acord o nota, pe bune daca stiu... cred ca 8. 

Recenzia celor trei volume o gasiti aici
Bye, bye! :)

Nail Team Challenge - Vintage nails

Seara buna, in mez de noapte!
Cam tarziu, dar nu am reusit deloc sa postez mai devreme. Am revenit cu un nou model de unghiute, de data aceasta tema fiind Vintage si a fost propusa pentru Nail Team Challenge de Mihaela
Nu stiu cat de vintage este, dar imi place cum se vede, exceptand pielea rosie. :D Pe cele doua unghii cu model am folosit Farmec 26, iar pe celelalte Golden Rose Holiday 63. Pentru a colora am ales tot acrilicele Maimeri de care sunt foarte multumita. Si bineinteles Catrice Quick dry & high shine este nelipsit. 
Tema de saptamana viitoare m-a cam blocat pentru ca nu am nici o idee. De la cine as putea oare sa ma inspir... hmmm... 
Intre timp, nu uitati sa le faceti o vizita si celorlalte fete:
Kinga - www.kinganak.com



14 februarie, 2015

Be my Valentine Nail Challenge

Seara buna, azi, pe final de Valentine's Day!

N-o fi ea sarbatoare specific romaneasca, dar ce conteaza cand orice prilej de a desena ceva in tema pe unghiute e bine venit. Dovada sta colaborarea noastra de astazi pusa la cale de fetele de pe grupul The Polish Addict.
Anul acesta am sarit peste roz si am vrut sa merg pe o baza nude pentru care am folosit Rimmel London 513 Let's get nude primit de la Secret santa.  Si dupa aceea m-am razgandit, dar ca sa impac si capra si varza, inca un strat de Flormar Supershide U04 aplicat deasupra a fost perfect. Pentru negru si rosu am folosit vopsele acrilice Maimeri si apoi am sigilat totul cu Catrice Quick dry & high shine. 
Am reusit chiar sa gasesc o intrebuintare pentru batoanele fimo pe care le am de ceva vreme. 

Si asta a iesit... flori si inimioare. 
Iar acum va las link-urile catre celelalte fete si colajul realizat de Madalina
Alina JustAnAngel- http://justanangel.net/

Ei bine, acum am observat ca unghiutele mele se asorteaza cu colajul! :D


12 februarie, 2015

Amnezia de D. Morgan

Gen: Romantic drama
Aparitie: 1995
Pagini: 284
Editura: Miron

Andrew  Jones a fost un copil inteligent, iar pentru un viitor mai sigur parintii l-au trimis la Stanford. A ales sa studieze dreptul pentru ca mai tarziu sa ii poata ajuta pe aceia care nu se pot ajuta singuri. Acolo este remarcat de Scott Roberts, un avocat celebru si influent. Fiica acestuia –Alice – si Andrew au fost o perioada destul de apropiati cu toate ca nu era o relatie in adevaratul sens, dorinta venind mai mult din prisma ei.

Emma Lawrence primeste o bursa de la firma de avocatura Roberts & Gillbert si ajunge astfel la facultatea de drept. Scott Roberts este atras de ea si si-a dorit sa o cunoasca inca la prima discutie telefonica avuta.

Atunci cand Andrew o intalneste prima oara pe Emma, Alice apartine dintr-o data trecutului, iar Emma este viiitorul. Anii trec,  iar la absolvire Emma si Andrew erau indragostiti lulea, cu planuri de casatorie si un viitor departe de firma lui Scott. Acesta tragea nadejde ca il va convinge pe Andrew sa ramana, dar interesul lui era Emma pentru ca doar astfel o putea avea aproape.
Un accident stupid are loc chiar inainte de plecarea lor. Barca in care se aflau este lovita de o alta, Andrew scapa doar cu lovituri minore, pe cand Emma este grav ranita. Dupa cum medicul ii explica lui Andrew, sansele ca ea sa-si revina erau inexistente si va ramane in coma atata timp cand aparatele o vor mentine in viata.
Distrus, Andrew isi doreste doar sa bea. Alice ii este alaturi si il sustine, avand acum ocazia de a-l avea. Sunt pentru prima oara intimi in timp ce pe buzele lui apare tot numele Emmei.

Daca inainte Scott nu il vedea pe Andrew potrivit pentru Alice, acum incolteste in mod serios ideea unei relatii intre cei doi.  Aranjeaza ca Andrew sa plece in America de Sud, iar Emma este transferata la un sanatoriu. Era singurul care stia ca este insarcinata, medicul ei fiind usor de manipulat. Solutia lui era simpla, acest copil i-ar fi unit daca Alice accepta planul lui. 
Pentru Alice era ceva ideal. Stia ca nu poate avea copii si se impacase cu ideea. Pana acum, cand un copil i se ofera practic pe tava.

Peste sapte ani Andrew este un avocat renumit, iar Alice sotia perfecta. Arata perfect, se imbraca perfect, se purta perfect, dar el nu simtea nici o bucurie. Cu cat incerca sa-i faca mai mult pe plac, cu atat il plictisea mai mult. Muncea mult si folosea munca ca pretext. Intre ei era un mare gol, iar Alice realizeaza asta mult prea tarziu gasind refugiu in bautura si amanti. In viata lui Andrew important era doar fiul lor, Patrick. Si Emma pe care inca o iubea, dar cu toate astea nu a vizitat-o niciodata la sanatoriu. 

La o suta de mile departare, Emma da pentru prima oara semne de constientizare. Doctorul Brown era cel mai bun, fiind recunoscut pentru succesele avute in cazuri cand nu mai exista nici o sansa. Pentru el acest caz era o viitoare carte care ii completa succesul. Devine in scurt timp ceva personal cand situatia se complica. Exista o neconcordanta intre momentul iesirii din spital si momentul cand ajunge la sanatoriu, o perioada de patru luni lipsind din schema. Iar pe burta avea o cicatricea unei operatii pentru care nu exista  nici un document.
Seful de politie Davidson o recunoaste intamplator, el fiind de fata in momentul accidentului si astfel, alaturi de medic se implica in descoperirea unui posibil adevar.
Iar Emma se trezeste complet, precum Frumoasa Adormita, dar fara memorie. Va invit sa cititi cartea pentru a afla continuarea, eu va mai spun doar ca mai tarziu are loc o sinucidere. Cine oare, cine oare?

Nota personala: Cine este D. Morgan? Tind sa cred ca este un autor inventat pe moment pentru ca am scotocit tot internetul si nu am gasit nici macar vreo referire. Hmmmm, nu tu autor, nu tu titlu original..
Si totusi, cu sau fara autor, este o carte care merita sa fie citita. Un viitor ce parea a fi luminos se trasforma brusc in drama, iar oamenii, asa cum sunt ei hapsani, mint si insala.

Alice a fost o marioneta de la inceput la final, usor de manipulat si incapabila sa se opuna. Poarta o mare parte din vina acceptand sa ia copilul Emmei, dar a dat de cateva ori dovada de  intelegere si iubire ceea ce m-a facut sa simpatizez cu personajul ei si sa o vad ca victima.
Scott este papusarul. Capabil, sigur pe el, dar din pacate nu si-a indreptat puterea inspre bine. Mi-ar fi placut sa regasesc printre randuri mai multe din gandurile lui pentru ca actiunea este bazata pe fapte si am sesizat-o uneori ca o contradictie. 
Andrew, un barbat slab care m-a enervat la culme. Am avut tendinta de a simti mila, dar si-a facut-o cu mana lui. Incepand de la faptul ca s-a „consolat” cu Alice si pana la toti acei ani cand el nu a fost in stare sa mearga la Emma doar pentru ca a jurat cui nu trebuia.

Eu va recomand din suflet aceasta carte. Exceptand coperta deloc atractiva, va veti bucura de o poveste de viata si sansa. Pentru mine va ramane una din cartile de suflet. 

Nota: 9.7 / 10

Fiind joi, va invit le faceti o vizita si celorlalte fete: 



11 februarie, 2015

Imbratisare in amurg de Sandra Brown

Titlu oficial: Sunset Embrace(1990)
Gen:  Western romance
Aparitie: 1993
Pagini: 511
Editura: Miron
Traducere: Al. Dima 
Seria: Coleman Family – Sunset Embrace ( Imbratisare in amurg ), Another Dawn ( Chiar si ingerii cad )

Lydia Bryant zacea pe jos in padurea pustie dorindu-si sa moara inaintea fiintei care se straduia sa iasa din corpul ei. Copilul fusese conceput in rusine si umilinta, era rezultatul anilor de viol indurati si nu merita conditii mai bune de nastere. De fapt nu merita sa traiasca. De parca ar fi stiut, pruncul se naste  mort, cu cordonul infasurat in jurul gatului. Acum Lydia putea sa moara linistita, doar ca nu se intampla dupa dorinta ei. 

Este gasita inconstienta de doi baieti, Bubba si Luke Langston.  Ajunge astfel sa fie ingrijita de Ma Langston, mama celor doi. Se afla acum intr-un convoi de chervane ce se indrepta spre Texas, iar familia Langston o trata ca pe o femeie respectabila in ciuda felului cum o gasisera.
Vise brutale despre trecut o speriau in momentele de delir. Se imbarbata stiind ca Clancey era mort si nu o mai putea atinge, ca doar ea l-a omorat.

Atunci cand Victoria Coleman moare la nastere, Ma are ideea ca Lydia sa alapteze copilul care altfel nu prea avea sanse de viata. Este umilita de Leona Watkins, o batrana rautacioasa, dar si de Ross Coleman. Erau dezgustati de ea considerand-o “tarfa”. Ross nu vroia ca o vagaboanda murdara sa ingrijeasca copilul iubitei lui Victoria, dar Ma preia fraiele instaland-o in caruta lui. 
Ross nu vroia sa recunoasca, dar era ceva care il atragea la Lydia, iar asta il facea sa fie furios pe ea, dar si pe el. Cert e ca ii aducea aminte de trecutul lui. Victoria a era o adevarata doamna, pentru el fiind o mare schimbare. Cand a primit terenul din Texas, a vrut sa mearga inainte  si sa ridice o casa, dar Victoria a insistat sa mearga o data cu el tinand secreta plecarea, tatal ei afland tarziu dupa plecarea lor. Iar acum ea era moarta.

Lydia se gandea ca poate Dumnezeu a aranjat lucrurile astfel. Se ingrijea de micul Lee  in timp ce Ross isi arata mereu nemultumirea jignind-o. Oamenii din caravana pareau prietenosi, dar stia ca susoteau despre ea.
Ross dormea de obicei sub caruta, dar intr-o noapte ploia puternica il aduce in interior alaturi de ea. Dimineata, carcotasa Leona Watkins formase deja un comitet care votase ca ei sa paraseasca convoiul fiind acuzati de convietuire impreuna.  
Ma vine cu idea casatoriei  si cu toate ca amandoi se opun ideii, ajung la concluzia ca este cea mai buna varianta. El avea nevoie de cineva care sa aiba in continuare grija de Lee, iar Lydia tinea la copil si oricum nu avea unde altundeva sa mearga. Stia ca barbatii le fac rau femeilor, dar nu avea o astfel de teama fata de Ross si cu putin noroc nu va avea parte de o viata ca a mamei ei.

In acest timp, tatal Victoriei alaturi de un detectiv se aflau in cautarea Victoriei si a lui Ross, al carui trecut il ajunge din urma. Ross era de fapt nimeni altul decat Sony Clark, cel mai cautat bandit. Se credea ca este mort, dar detectivul il recunoaste intr-o fotografie de la nunta. Gasirea Victoriei era acum ceva personal, prinderea renumitului pistolar Sony Clark fiind  ultima lui misiune inainte de pensionare.
In acelasi local isi face aparitia un barbat  urat si imputit, cu scalpul acoperit de cheaguri de sange. Astepta momentul cand o va gasi pe Lydia si se va razbuna. Asa va fi oare?  Va ajunge Lydia din nou pe mana lui? Va fi prins Sony Clark?

Nota personala: Mi-am pus in cap sa recitesc toate cartile Sandrei Brown. Le-am citit cu foarte mult timp in urma cand erau “la moda”. Stiu ca nu este o autoare pe placul multora, dar cartile ei au totusi ceva aparte care mie imi place. Spre exemplu Imbratisare in amurg, dupa mine este una dintre cele mai bune carti ale ei. Actiunea incepe cu suferinta, trecand prin diverse etape ce fac ca finalul sa para indepartat, ca mai apoi, cand se termina sa lase in urma o stare de pierdere. O carte buna tebuie sa faca cititorul sa-i simta lipsa la final.

Nu am pus in descriere o mare parte din actiune, de fapt partea mai interesanta cu momente revelatoare, amenintari, tristete, crime si deznadejde.
Nu este o carte siropoasa, din contra, este antrenanta si mi-a facut sa o recitesc cu alti ochi si alta minte. 

Ross si Sony Clark sunt diferiti si totusi la fel. Sunt cele doua parti ce pot exista intr-un om, iar la un moment dat doar una triumfa, bunatatea sau rautatea. Lydia este naiva in sensul bun, atragatoare fara sa stie si suficient de infipta cat sa-l puna pe Ross la punct. Ma imi este cat se poate de draga, un suflet bland care stie sa obtina ceea ce doreste si nu se da batuta.
De partea cealalta baricadei se afla Leona Watkins care merita doar pumni peste gura. Si deloc departe se afla fiica ei pe care o regasim in urmatorul volum intr-o postura deloc eleganta.   

Nota: 9 / 10

Subscribe Via Email
Un produs Blogger.